Liceul american nu este un simplu spatiu prin care adolescentul standard trebuie sa treaca, sau nu este doar atat, cel putin nu in imaginarul burdusit al publicului consumator de produse filmice aparent cosmetizate. Ai zice, la un prim si reflex efort de gandire, ca liceul, asa cum il livreaza Hollywood-ul cu ostentatia maniaca a industriei, este un construct, prea are aceeasi fata in toate ipostazierile sale, prea e egal cu sine de fiecare data cand il privim, prea are o patina de teorema. Insa, dupa Columbine si alte cateva incidente de tragica revelatie, suntem nevoiti sa ne reevaluam impresiile si sa recunoastem ca produsul cultural pe care il ingurgitam periodic este, in esenta sa sociala, autentic.
Hollywood-ul a adunat liniile de forta a realitatii, le-a dat o forma, a finisat, a slefuit si a livrat o poveste stereotipa. Problema este ca stereotipia este a realitatii, nu a produsului filmic. Ceea ce se intampla pe ecran copiaza ceea ce se intampla in “jungla” liceului. Cei slabi sunt vilentati in mod constant, daca nu in mod necesar prin brutalizari fizice, cu siguranta prin continua tortura psihica. Cei slabi, cei ne-absorbiti de un grup, cei studiosi sau cei introvertiti, sunt toti victime ale unei micro-societati cu propriile sale reguli si principii valorice.
Rezultatul il vedem din cand in cand la stiri. Isi mai iese unul din pepeni si isi impusca profesorul, cedeaza psihic altul si face pe Rambo in sala de mese, altul se sinucide…
Iata un top al filmelor care privesc realitatea in fata si ne prezinta adolesceni ne-romantizati, cu probleme, cu dureri si, nu de putine ori, cu puternice pulsiuni de violenta… Filmele de mai jos se inscriu in varii categorii si sunt realizate in diverse registre sitilistice si tematice, insa toate au in comun adolescentul problematic…
10. Bang Bang You’re Dead, in regia lui Guy Ferland, este un film din care lipsesc cu desavarsire trimiterile laxe si non-dramatice la viata liceanului. Aici totul este cauza si consecinta dramatica. Povestea este cea a unui elev abuzat de prea multe ori de catre colegii sai, a unui copil care nu mai poate suporta umilintele, sau, pur si simplu, a unui revoltat. Ben Foster isi pierde controlul, i se naruie codurile sociale, schelatura psihica se face praf, si se pune pe razbunare…
9. Ondskan, in regia lui Mikael Hajstrom. Iata un film care impinge limitele si care duce imaginea “tribala” a liceului la extrem. Se stie ca exista fraternitati, grupuri, gasti, micro-societati. Se stie ca exista teste crancene pentru cei care vor sa fie acceptati intr-o astfel ce confrerie. Se mai stie ca violenta nu este straina acestor locuri. Insa filmul lui Hajstrom propune publicului o viziune mai mult decat aleatoriu violenta a liceului…
8. The Lookout, in regia lui Scott Frank. Chris este un adolescent care promite multe. Are abilitati de atlet extraordinare. Viitorul ii este luminos. Apoi are un accident si tot castelul de carti se naruie. Viata trebuie reevaluata. Chris se adapteaza noii situatii, se angajeaza ca om de serviciu intr-o banca. Se trezeste involuntar implicat intr-un jaf…tot ce vroia acesta era sa uite de viitorul redus la zero al excelentei sale sociale, nu dorea decat sa functioneze in resemnare…
7. Brick, in regia lui Rian Johnson. Daca ati crezut ca societatea in societate a liceului nu isi are lumea sa interlopa, va inselati. Iata un film care foreaza adancurile criminale ale vietii aparent inofensive dintr-un liceu, si gaseste o lume mult prea intunecata si violenta pentru a fi uitata cu una cu doua. Brendan este un adolescent retras si introvertit, care nu s-ar pune in situatii limita decat in cazuri exceptionale. Prietena sa dispare. De la un indiciu la altul, de la un criminal puber la altul, Brendan se afunda tot mai mult si tot mai iremediabil in lumea gaunoasa a criminalitatii “liceale”…
6. Mysterious Skin, in regia lui Gregg Araki, nu este un film cu si despre liceeni, este un film cu si despre adolescenti traumatizati. Adaptare a romanului lui Scott Heim, filmul lui Araki prezinta traseul reabilitant a doi baieti nefericiti, similari in nefericirea lor mai mult sau mai putin constientizata…
5. Donnie Darko, in regia lui Richard Kelly. Iata un film realizat intr-un registru stilistic multiplu, este suprarealist, oniric, fantastic, sumbru, macabru, toate la un loc intr-un amalgam foarte bine structurat si foarte eficient. Un adolescent cu viziuni, crime, un iepure urias, o romanta de liceu, violenta si iar violenta. Filmul este cu adevarat straniu…
4. A Clockwork Orange, in regia lui Stanley Kubrick, este o satira. Evident. Alex DeLarge este un mult prea tanar delincvent, conduce o gasca de nebuni care promoveaza anarhia si violenta aleatorie. Il iau pe sus autoritatile, il scutura bine, pe urma se ofera voluntar intr-un experiment finantat de guvernul unei Mari Britanii care vrea sa solutioneze problema criminalitatii. Ca in orice distopie, totul o ia razna si se ajunge la unul si acelasi rezultat. Nu se poate amelioara stiintifico-experimental natura umana…
3. Elephant, in regia lui Gus Van Sant, propune o perspectiva cvasi-documentaro-fictionala a evenimentelor de la liceul Columbine. Remarcabila este regia. Camera urmareste mai multi elevi, la propriu, ii urmareste mergand la scoala, vazandu-si de viata, intersectandu-se, ii urmareste traind reflex si fara dramatisme, in timp ce doi colegi de-ai lor pregatesc un masacru. Stiul regizoral ales de Van Sant adanceste realitatea, ii confera contur si concretete…
2. Rebel Without a Cause, in regia lui Nicholas Ray. Iata filmul care l-a transformat pe James Dean in actorul iconic al generatiei de tineri americani lipsiti de valori sociale si existentiale. Personajul acestuia “incarneaza” carismatic tipizatul adolescent obligat sa se descurce in absenta reperelor. Familie dezorganizata, instabila si violenta, raportare descentrata la figura paterna, lipsa directiei, lipsa modelelor culturale constructive, si, bineinteles, stereotipicul liceu american…
1. Paranoid Park, in regia lui Gus Van Sant, este un poem cinematic. In film se intampla putine insa esentiale. Un accident, un mort, un adolescent introvertit… Ceea ce conteaza sunt interstitiile, “documentarea” meditativa a ratacirilor, a tinerilor
cu privirele goale…
sursa: http://www.cinemarx.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-a placut ? Lasa un comentariu