Dorinta

Pe alei mustind în ceaţă
Ce se pierd prin cimitir,
Zăresc capete de aţă
Rupte din al vieţii fir.

Cruci cu poze-ngălbenite
În alb-negru sau color
Peste tot stau risipite,
Le privesc şi mă-nfior.

Văd copii, tineri, flori fete,
Le văd aura de sfinţi,
Văd coroane cu regrete
Oameni simpli, dragi părinţi.

Pleacă ceaţa, piere fumul,
Luna sus s-a arătat,
O rază-mi croieşte drumul
Spre mormântul ce-am săpat.

Mă-nsoţeşte către groapă
Tânguit de cucuvea,
Pâlpâind pe cer mioapă
Se stinge încet o stea.

Îmi e teamă de morminte,
Lumânări se-aprind, se sting,
Mă strâng negrele veşminte
Crucea rece când ating.

Plânge cerul, plânge ramul,
Ce trist e sufletul meu!
De astăzi purta-voi hramul
Hărăzit de Dumnezeu...

Am o ultimă dorinţă
Pe al sorţii eşafod,
De-oi putea, cu-a mea credinţă,
Firul vieţii să-l înnod.

Chipuri blânde mă-nconjoară,
Suflete renasc din praf,
Lacrimi pe obraz coboară,
Cad cioplind un epitaf .

"Aici zace fară nume,
Anonim un scriitor
Neştiut în astă lume
Dar în cer nemuritor"


Ene Adrian Danie