De ceva vreme trecutul nu-mi da pace.. hmmm nu! nu intr-un mod aiurea sau cu regrete... ci pot sa spun ca este o clipa de care imi aduc aminte cu placere..si imi va aduce mereu neliniste..o neliniste ironic de dulce.. ciudat e ca atunci cand ma gandeam ca voi scrie postul aveam atatea cuvinte in minte si acum nu mai am nici unul..
Imi amintesc doar privirea ochilor tai verzi.. imi amintesc lacrimile ce ii inundau.. imi amintesc cu incetinitorul cum se scurgeau pe obraz..dar cel mai mult iubesc momentul in care te-ai ridicat si m-ai strans tare in brate..atat de tare ca mi-ai oprit respiratia..atat de tare incat inca mai am impregnat pe piele dorul tau nespus de a ma vedea.. te-am simtit neputincios..te-am simtit atat de indragostit ..
Imi doresc doar ca acea privire sa nu ma mai bantuie.. si sa nu'o mai caut in fiecare pereche de ochi verzi pe care ii zaresc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-a placut ? Lasa un comentariu