Incerca sa isi croiasca drum prin ceata densa, dar cu fiecare pas se afunda tot mai adanc in intunericul linistitor al universului. Ii era frica. Dar stia ca trebuie sa ajunga acasa. Acasa.. Acel loc linistitor de care ii era sete. Ii era sete de lumina ce o incalzea si ii dadea viata. Ratacise toata noaptea in intuneric si obosise atat de mult incat si-a zis “acesta este ultimul pas. Nu mai pot.” Si se prabusii la pamant.
Nu!! Nu se putea dadea batuta.. Ceva in adancul ei striga cu disperare sa se intoarca. Deschise ochii. Nu ii venea sa creada era invaluita de lumina si asta ii dadea aripi. Simtea ca zboara si toata fiinta ei, fiecare por, fiecare celula a corpului se tinea legata de blandetea luminii. Ajunsese ACASA. Dar cum era posibil? Ce se intamplase cu ea?
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-a placut ? Lasa un comentariu