marți, 20 octombrie 2009

Evadare


Azi am vazut primele raze de soare pe saptamana asta. Printre picaturile de ploaie se contura un peisaj idilic care imi aducea aminte de micile mele escapade prin ploaie. Imi dau seama ca sunt foarte legata de trecut. Imi vine sa evadez din cotidian si sa-mi deschid un univers protpriu de care sa ma pot bucura pe depli. UN UNIVERS in care NU are ce cauta NIMIC din TRECUT un univers in care sa ma bucur de toate bucuriile vietii..

Nu ti s-a intamplat niciodata sa iti doresti sa redevii copil? Sa mai fi pentru o clipa acea fiinta nevinovata fara griji, care vede totul perfect, si caruia nimeni si nimic nu ii poate schimba starea..?


"Ma scufund incet sub ape
Simturile mi se ascund dincolo de ploape
Ating cu varfurile degetelor oglinda apei
Visul asta este usa din pragul nebuniei
Nu uita de unde ai plecat, nu e un loc pe harta
Mai bine zis, tu nu te uita pe tine cum ereai odata
Intr'un ocean de probleme si griji indiferenta e o barca
Trag, dau drumul, inspir, expir
Retraiesc visele de cand eream copil
Nu tineam nimic in mine, aveam ochii plansi
Multa ura se aduna acum in pumnii stransi
E din ce in ce mai greu sa tin capul pe pod
Intre prezent si trecut timpul pare a fi mort
Ma scufund incet sub ape
O mana de copil ma trage in sus
Se salveaza de la moarte"



Am devenit ce am vrut adica un om mare nimic nu mai e ca inainte visele's tot aici dar nu mai vreau sa ajung la ele.Timpul e ucigasul perfect, Omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata, Omoara ura, omoara iubirea.



Acum privind in gandurile tale
Vad ca timpul te separa de lumea ta infecta si lumea de afara,
De cel ce esti si cel de-odinioara,
Un singur calator dintr-o gara, parasita, lipsita de miscare.
Deasupra soarele a disparut, nu ti se pare
Ca acum lumea e doar in ganduri muritoare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ti-a placut ? Lasa un comentariu