Ceea ce imi doresc este ca in adancul sufletului sa gasesc acea cale de intoarcere dar ploaia imi inunda sufletul..incep sa zambesc fals in fata unei lumi ironice..
A venit Toamna..Poezia imi inunda trupul..iar dorinta de a zbura este tot mai departe...se pierde in intuneric si palpaie ca un licurici in noapte.Prinsa in trecut ma impiedic de viitor.. o poza fura sufletul cuiva..
In fiecare dimineata ma asez in acelasi autobuz jegos iar pe geam privesc lumea cum trece indiferenta, grabita si desi.. suntem in miscare permanent timpul pare oprit undeva intr-un prezent trecut de mult pe care nici nu vreau sa incerc sa-l uit..
vad care-i sensul in cursul vietii, vreau sa fur clipa,
vreau sa inghet momentul,vreau sa uit ca-i totul complicat,vreau sentimentul inapoi,dar ma pierd vioi intr-o mie de ganduri,punand pe foi,noi randuri,exprimand complexul in cuvinte simple,traind gandul ce ma umple,si vreau sa fiu goal sau golita de conventii! Pentru ca ne simtim noi mici,nu inseamna ca totul e mare. VeriTaSaGa..
"oricum esti ca un naufragiat in larg,putand fi adus la mal doar de valuri,in cele ideale depinde totul de elanuri,in cele reale de straduinta,fagaduieste numai ce poti da,nu totul e cu putinta,viata ce-o urmezi nu te mai lasa nici sa visezi,incerc sa te invat cum sa o crezi,nu vezi,nu crezi...e complicat de simplu sa evadezi,ar trebui s-apreciezi ce zic,dar lasa ca-mi spui totul,de fapt,nu spui nimic"
Aparent totul pare coplicat de simplu dar la o privire mai atenta se complica. E ciudat cum un simplu gest, o slimpla privire, un simplu loc iti poate aduce in minte imagini trecute pe care nu le privesti tocmai cu placere ci cu regret.. REGRETUL de a nu putea schimba.. neputinta de a intoarce timpul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-a placut ? Lasa un comentariu