Un tunet greu, prelung si profund, un sir de explozii mitraliate trecu pe pe deasupra orasului, spintecand un nor de ploaie in clipa cand restul cerului, senin, se inrosea sub lumina rasaritului. Manuela deschise ochii, speriata. Vazu soarele ridicandu-se pe acoperisurile caselor, in timp ce peste fereastra se abatea, cenusie si violenta, o cascada de ploaie. Fereastra ii ascundea sursa nebanuita; peste rosul rasaritului ploaia parea o nascocire. Crezu c viseaza, De aici, de unde vedea doar acoperisurile, un moment pierdu cpnstiinta legaturii cu pamanrul pe care stateau temeliile ei si ale casei; i se paru ca pluteste, fara sprijin si fara greutate, prelungirea unui zbor de ieri, colorat in rosu ca dimineata de astazi. Era ca o halucinatie. Se dadu jos din pat si alerga la fereastra. Intelesese unde se gasea si vazu norul de ploaie care se ascutura deasupra orasului. Realitatea, in prima clipa , o dezamagi; dar indata isi dadu seama ca satisfactia ei venea de pe pamant; nu de la un vis ci de la viata adevarata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-a placut ? Lasa un comentariu